Mă gândesc la Domnul meu
Cum a părăsit
Cerul minunat și slava
Tatălui iubit. .

Ce-a găsit, oare, în lumea
rea și trecătoare?
Ce-a putut să Îl atragă
Spre chinuri amare?

Pentru oaia rătăcită
El s-a coborât,
A căutat-o și-a găsit-o
Suferind, plângând. .

Și luând-o dulce-n brațe,
Printre-ai Săi dușmani
El trecu înspre Golgota
Și prin Ghețimani!

Și prin curtea lepădării,
Unde de 3 ori
Se-auzi cântând cocoșul
În cernite zări. .

Pe Calvar, pe lemnul crucii
Pus fu Mielul Sfânt
Ca-n piroane să atârne-ntre
Cer și Pământ!

Tu ai fost oaia pierdută
Ce greu suferea,
Spre prăpastia pieirii
Se tot prăvălea!

Însă ți-a ieșit în cale
Marele Păstor
Și muri El pentru tine
Ca tu să nu mori!

Și prin rănile Lui sfinte
Fost-ai vindecat
Iar prin Sângele salvării
Ești răscumpărat!

Prin Hristos, primit-ai viață,
Prin a Sa-nviere,
Căci cel ce-i salvat prin Domnul
Nicicând nu mai piere!

Te-a-mbrăcat cu haina albă,
Haina mântuirii
Și în mâini ți-a pus prin Duhul
Candela Răpirii!

Iar acum o întrebare:
Ești tu pregătit?
Te întreabă, ca și mine:
Fi-voi eu răpit?

În cetatea aurită
Cu străzi minunate,
Ne așteaptă răsplătiri
Binecuvântate!

Ne așteaptă sfinții care
Au ajuns acasă!
Doar puțin e... și pe nori
Noi vom fi Mireasă!

Să veghem cu dor, mereu,
Să fim de zbor gata,
Căci se-aude sus, pe nori:
Iată-L, MARANATA!